teorie...

Biblia definește dragostea astfel : „Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.”

 Cred ca depinde de fiecare persoana in parte. Pentru mine, iubirea aia neconditionata nu exista. Conditii vor exista mereu, chiar daca nu le constientizam.  La mine nu s-au aplicat toate chiar așa, dar știu că a fost singurul sentiment sincer pe care l-am avut  ...Mi-ar fi plăcut să pot să fac să mă încred în mine la fel de mult. Dragostea pentru noi înșine nu e niciodată direct proporțională cu dragostea pe care o dăruim, pentru că de-ar fi, totul ar fi mult prea simplu și frumos.Dar viata nu ne oferă ceea ce ne dorim, ci ceea ce avem nevoie (iar asta  este doar o teorie).

toamna gri...

Ma uit pe geamul aburit,
se sterg culori in zare,
de ce plangi toamna de granit,
de ce ascunzi un soare ?
E lacrima de bun ramas trimisa pe pamant,
e vantul care sufla azi prin goi copaci un cant.
Te duci, asa-i, ne parasesti, aduci in loc o iarna,
ne dai iubiri, ne amagesti si-apoi le furi in taina ?
De ce acoperi suflete,
cu ceata ta prea deasa,
de ce promiti cand soare e,
o toamna dragastoasa?
Ne pacalesti, te joci cu noi,
cand nu ai chef ne dai doar ploi,
acum cand iar ai obosit,
ne dai un cer ca de granit,
dar lasa ca noi mai speram c-aduci la anul,
frumoase zile cu mult soare ce mangaie castanul.
Acuma du-te,
ia-ti alaiul de ceata mult prea grea,
ia-ti norii mangaiati de vant,
pamantul iarna vrea !