...Se lasa-ncet in dans de frunza lina un intuneric cu sclipiri de-argint pe pleoape... parca am urme de vina si picuri mici de liniste se-aud gonind esti lacoma tu noapte si ma-nghiti cu buza zilei ce incet se-nchide in lumea viselor tu tainic ma trimiti dar visele-mi de lacrimi sunt avide odaia plange de un ramas bun ...iar florile se-nchid in glastra mica ,la geam se leagana o frunza de alun si plange dupa o buburuza mititica.....o usa s-a inchis peste o zi iubirea mea de noapte-i zavorata atata pace, oare suntem vii?...dar parca si-ntrebarea-i adormita!...am sa imi culc nelinistea duios pe-un colt de intuneric argintiu ma-nghite noaptea dar e prea frumos ocean de foc cu valul purpuriu...in flori de mac inot spre infinit spre locul unde doar iubirea-i vie tu ma astepti si-mi spui Bine-ai venit!...eu rad voios de-atata bucurie dar ma trezeste frunza de alun ce-si plange dorul pe fereastra rece... ...of Doamne nu-mi lua visul... nu acum te-am intalnit in somn, dar noaptea trece odaia plange de un ramas bun se ofilesc iubirile in zori se legana prea trist un biet alun si lacrimi cad din cerul plin de nori...
