tacere

Pentru aripile care ma dor uneori in umeri  cercetand aspre ploi...
ma topesc adanc si incerc sa scap de inaltul adanc ce ma cheama la sfat
si ma judeca si ma iubeste si ma cere din nou iar eu amutind ma ascund in ecou ...
tacerea-i mai aproape de om decat vorbele...

 

Mi-as dori ca cineva sa imi iubeasca nu ochii ,nu chipul ,nu trupul ...ci sufletul!

eu-ri diferite

...ador sunetul unor temeri evaporate si bucuria aia izvorata de niciunde...

“Am încercat fără să reuşesc să împac în mine doua eu-ri diferite. Unul, raţional, altul, afectiv. Cei doi sunt ca fraţii siamezi. Nu se pot despărţi , dar nici nu se pot inţelege. „Eul raţional” a tânjit, constant, să fie rezonabil. „Eul afectiv” i-a zădărnicit strădăniile. Tot ce e acum tulbure în urma mea i se datorează lui. Pentru că nici o data n-a ştiut ce vroia, de fapt, şi nici o data nu s-a mulţumit cu ce a reuşit să obţină. Dar tot lui îi datorez şi ceea ce n-a fost cenuşiu , tern, în viaţa mea.”

ecou in pustiu

 In visele mele te vad mereu, vi des…eu ma-nbat de nebunie. Vi in singuratatea mea pe indelete, eu ratacesc prin intuneric. Soptesti cuvinte neintelese dar pline de inteles. Zambetul tau imi aduce aminte ca ai venit sa-mi mangai singuratatea si tristetea mea. Dar in zori nu mai esti, te ingrop in dimineata, sfaram harpa ce mi-a cantat toata noaptea. Imi place tulburarea noptii, imi place sa fiu invinsa de dor. E povestea ce nimeni nu a inteles-o. Dimineata glasul tau ingheata, gandurile imi sunt din nou trite. Ma simt iar ca ecoul in pustiu, ca marea cea nemarginita, ca moartea intre vii. Dimineata, sufletul mi-e din nou patruns de dor, parul mi-l umfla furtuna si ochii mi se inneaca in plans. De ce nu ma iei cu tine in zori, sa-mi spui ce nu stiu?
De ce trebuie sa ne invatam cele mai dureroase lectii de viata de la cei dragi? prefer sa fiu acelasi copil.. sa las capul in jos.. si sa accept criticile acelea si sa tac dureros. nu caut argumente sa contraatac pentru ca nu este momentul. poate am fost invatata sa am dreptate.. asta nu inseamna ca iti desconsider propriile opinii. poate ca am momente de superioritate epatanta.. dar n-ai avea rabdare sa ma lasi sa-ti povestesc din ce apar ele. si stii ce.. nici macar atunci cand tac.. nu-ti apartine decizia.. doar ca acum e destul de dificil sa ma hotarasc daca orgoliul meu prostesc va cantari mai mult decat ceea ce vad in persoana din preajma mea si incercarea de echilibru. probabil ca sunt doar niste demoni personali de invins dar de data aceasta am o motivatie....

...

Timpul trece grabit,
parca dusa de valuri...
dar eu te voi tine de mana si-ti voi zambi mereu....
Daca vreodata  iti va fi dor de mine,
aminteste-ti un singur lucru ..
ceea ce ti-ai dorit....

un sens

Am o statuie de durere in inima imi doresc ca statuia  sa dispara dar  abia o pot misca...Si totusi  aluneca  inspre speranta  desarta ...privesc in jur cu ochii impietriti si respir  pulsatii de clepsidra...visez un  apus albastrui si un rasarit  portocaliu .Imi las capul  pe spate si inchid ochii respir aerul viu al eternitatii....puterea ma  ridica  incet in sus... ...ma gandesc ca daca pentru fiecare cuvant cu greutate am resimti o durere interna...Adesea uitam ca noi dam valoare cuvintelor...le rostim cu usurinta ...Inchipuiti-va mintea ca o intersectie cu sens giratoriu ..mii de drumuri sosesc in intersectie.Dau ocol si schimba directia ,cateodata un gand se blocheaza in intersectie si se-nvarte de mii de ori pana cand un altul mai indraznet deblocheaza sensul giratoriu...In mijlocul lui troneaza desertaciunea alaptand neputinta...sensul din sufletul nostru, orice disimulare cat de mica a fiintei noastre sa stea sub amenintarea durerii fizice...mai tare ar trebui sa ne doara atunci cand spunem “te iubesc”... stiu ca uneori cuvintele sunt de prisos si ca un gest face mai mult decat o mie de cuvinte...Am intins palma sufletului neatinsa de buze...Clipa aceea as vrea sa mi-o aseze viata pe palma sa o ridic sus…sus

Caramel

Azi muza mea ascunsa
Mi-a facut o vizita
A coborat din tablou
Si-a inceput sa imi mestece in ceai ...
O fiinta  adorabila  si prietenoasa
Muza s-a asezat in celalalt capat de masa
Si  a respirat din adancul fiintei  sale
Enegizante si oarecum  neobosite
A iradiat prin fiinta mea
Patrunderea expansiva a fericirii...
Apoi muza mea  a coborat
Dintr-un alt tablou
De pe peretele amintirilor
Caramel
Strabatut de fire albe de lumina
O chemam in gand...
Dar nu o mai simteam aproape
Ploua incet si poate
Se ratacise printre frunzele moarte ...
Dar eu si ea stiam oricum
Sa ne gasim
Chiar soapte pereti de creta
Usi de fier si mere coapte
Caci nu stiau  novicii
Cand ziua noastra este noapte
Si se ascund ..da se ascund  canaliile fricii....

zbor

Continui sa ma  bucur de o zi senina si de soarele care imi  bate in geam si ma  face sa zambesc...  primavara mea nu a inceput cu tine...Si uite-ma iarasi luand numaratoarea de la zero...

Pot sa ajung mai departe decat eram ieri dispusa sa cred in raza de soare ce in fieacre zi ma alinta,la fel...neschimbat...

Fluier in cer

Astăzi nu a fost nici iarna, nici frig, nici tu.
Astăzi “am pornit cu roua-n picioare ca să cânt un cântec de Soare”,
fiindcă “lumea se limpezea şi se-auzea cum bătea inima”,
pentru că e “numai una”.
Astăzi nu a fost iarna, astăzi a fost dor.
Astăzi nu am mai aruncat cuvinte în sufletele oamenilor,
astăzi ei mi le-au dăruit mie,
în ritmuri de Phoenix.
Astăzi nu a fost Apus.
A fost doar o avalanşă de nori peste Soare.
Şi culorile… unde sunt? …
sugrumate de nor şi vânt.

bucatele de suflet pe cer....

Ma asteptam la mai mult de la un inceput de primavara:)...a fost un simplu gest* trimis la toti la gramada  fara nici macar o strangere prieteneasca ....asta m-a  doborat  fara nici o explicatie  parca am picat in cap , cum fac eu deobicei ...uni stiu de ce :)..daca azi au mers  toate pe dos ..daca ziua  a inceput  cu un mare nor incruntat ce guverna cerul..daca toti se uita incruntati la mine ...eu totusi le zambesc si nu ii iau in seama ...ce daca astazi nu mi-a iesit nimic  din ceea ce mi-am propus...e o alta zi din viata mea ..o simpla zi plina in pofida nebuniei ma simt  bine ..ma simt  ca si cum  e o zi dedicata  culorii...toti avem zile  proaste  in  care parca  cerul  se prabuseste peste noi ...E bine  cand  iubesti si fiecare balta in care calci ... iubesc si cele mai negre pisici ce imi ies in cale ..si sti de ce ?... pt ca azi  e o zi speciala   in care totul e haotic dar  e bine ...zambesc..poate fi mai rau ...ma uit spre cer si vad printre nori...dupa  multe calcule  vad  Casiopeea ..stiu ca exista   ..e o simpla explicatie  pt ca asa vreau eu ....

un zero

Doamne  cat e de bine ...cat e de bine sa fi plecat ...printre alți oameni, printre alte culori și forme...ma intreb  daca o iei de la zero inseamna ca nu ai pierdut nimic ?...nu ...esti la zero numai la tine in cap ...o a doua  sansa cred...aceasi viata... sunt foarte fericită aici la zero...
Infinitule, vezi că vin...