in flori de mac inot spre infinit...

...Se lasa-ncet in dans de frunza lina un intuneric cu sclipiri de-argint pe pleoape... parca am urme de vina si picuri mici de liniste se-aud gonind esti lacoma tu noapte si ma-nghiti cu buza zilei ce incet se-nchide in lumea viselor tu tainic ma trimiti dar visele-mi de lacrimi sunt avide odaia plange de un ramas bun ...iar florile se-nchid in glastra mica ,la geam se leagana o frunza de alun si plange dupa o buburuza mititica.....o usa s-a inchis peste o zi iubirea mea de noapte-i zavorata atata pace, oare suntem vii?...dar parca si-ntrebarea-i adormita!...am sa imi culc nelinistea duios pe-un colt de intuneric argintiu ma-nghite noaptea dar e prea frumos ocean de foc cu valul purpuriu...in flori de mac inot spre infinit spre locul unde doar iubirea-i vie tu ma astepti si-mi spui Bine-ai venit!...eu rad voios de-atata bucurie dar ma trezeste frunza de alun ce-si plange dorul pe fereastra rece...
...of Doamne nu-mi lua visul... nu acum te-am intalnit in somn, dar noaptea trece odaia plange de un ramas bun se ofilesc iubirile in zori se legana prea trist un biet alun si lacrimi cad din cerul plin de nori...

alerg...

Ascult cantecul asta, inchid ochii si ma vad alergand pe un deal cu flori. Dealurile din vacantele la bunici. Sunt un copil din nou si merg prin iarba inalta, o ating cu varfurile degetelor si simt cum firele subtiri si verzi se infioara. Sunt eu sau vantul? Sunt una cu vantul. Alergam prin iarba, sarutam flori si zburdam dupa fluturi.
 Ma opresc din alergat si las vantul sa se duca inainte singur. Ma culc usor pe covorul colorat si privesc cerul. Intind mana sa il ating. O adiere racoritoare mi-o saruta. Este vantul. S-a intors si ma imbie sa alerg din nou . O iau la goana impiedicandu-ma prin ierburi si flori...  mangai florile cu privirea si vantul imi prinde un mac rosu in par. Ma ridic si o iau iar la goana. Ma iau la intrecere cu fluturii; o albina zumzaie suparata pentru ca alerg pe campul ei. Ii intind floarea ce o port dupa ureche si imi zambeste ingaduitor. Pare a fi privirea mamei. Dau sa o imbratisez, dar vantul ma impinge in fata si ma indeamna sa-l intrec. Si atunci alerg, alerg alerg alerg.....

fluierand....

.... se intampla sa alunec sa cad pana la culoarea respinsa  care imi reflecta umbra incarcata de emotii uitate ...sufletul este scop si mijloc ,un sens si consens,sursa si resursa ,dor si alinare ...
Culoarea este inceputul clipei  cand isi  redescopera  aripile ...

Mă simt ca un cântec fără cuvinte...

Inima  sa o las sa zboare spre stele ...poate asa ma vindec  de dorurile ce imi acopera destinul ..

...................................................................

I like my hair colour ... only in the sun ...
Sometimes I'm my best friend.
I hate when people change , when you look in their eyes and they are not who they used to be .

primavara va fi mereu undeva...

 mult mai departe decat acolo...iar el cel mai departe isi va fi in imaginatie…

stele din zi

Floarea mea preferata? Inca nu exista pe pamant. Dar va exista in ziua in care toate florile lumii isi vor pierde aroma, suavitatea si existenta. O voi recunoaste dupa petalele de lumina calda, dupa polenul aurit cu soapte divine, dupa tulpina spiralata si radacinile de aripi…In oglinda luminii ei vom vedea cu totii toate florile pe care le-am ucis cu nepasare si egoism, fara sa simtim iertarea florii lasata pe degetele noastre sub forma sublima a unui parfum insangerat. Visul e un buchet cu cele mai frumoase flori culese de pe campul infinit al sufletului.
Uneori un suflet gol poate fi prea gol de viata, insa golul se poate umple daca arunci cateva fire de speranta si apoi plantezi acolo o minunata floare...si poate rasari o gradina* draga sufletului tau ..

gradina secreta...

am pierdut puterea de a privi în locurile cele mai tainice ale inimii mele, acolo unde se nasc melodiile inimii. ...grădina secretă a inimii mele s-a tranformat într-un pustiu.... nu mai simt mirosul florilor cu parfum de culoare...