m-as ascunde intr-o secunda

Grafica dragostei
ca pe reliefuri de literă
să îl atingi
pe celălalt suflet,
simţindu-l
cu vârfurile degetelor,
şi apoi
să îl cuvânţi
în trup
să îl scrii...

 

 ... între cer şi pământ voi fi de acum aripă...

te intreb pe tine soare ...

Vreau sa tac cum tace vantul ...
Sa imi ingrop acum cuvantul ...
Vreau sa  tac cum tace  noaptea ...
Imi astern covor de roua ...
Vreau  sa tac cum tace stanca ...
Ratacind ma arde-n suflet ...
Vreau sa tac cum tace  vantul ..
Lacrima nu ma lua in seama ...
Privesc umbra in urma mea  ...

Soapte mi-au ramas in  minte ...

Imi sterg umbra tremuranda ..

Mi-as dori sa uit o clipa ...

Vreau sa tac mi-e frig ,mi-e cald ...

Te intreb pe tine soare...

De ce din ochii mei  picura roua?














De cele mai multe ori nu stim sa ascultam incat sa putem auzi... nu stim sa ascultam in scris sunetele literelor…noi, oamenii in chip de cuvant… sa le simtim, sa le atingem, sa le strabatem, sa ne poata patrunda…tacerea de tine, tu, neauzitul celorlalti; spusul tau, neînţelesul lor...
 Mi-as dori sa pot auzi cu ochii, intelegand cu iubire, chiar de m-ar nelinisti si chinui intunericul neîntelesurilor cele pline de inteles sa stiu sa aud ceea ce acel de langa mine – celalalt – nu imi spune, gandind ca poate ceea ce a avut de spus a tacut de mult, iar tacerea de el ii este atat de greu de strabatut…doar el stiind de ce s-a inchis în nerostire.

umbra unui vis

Timpul meu si timpul tau se intalnesc pe o banca,
             Schimba cateva secunde…
Si pornesc fiecare spre un alt anotimp…
               O  frantura de viata....
Unde sunt eu in taramul de la capatul lumii tale?
         Aici…a ramas doar umbra mea,
S-a unit cu noaptea si zboara cu numele tau sub aripi.
               Sunt o frantura de viata.
            Pastreaza-ti frantura sortita,
                Gasita, rastalmacita.
                    Nu o citi!
      S-ar putea sa nu intelegi la inceput...


             Priveste-i stralucirea numai!
             Las-o pe ea sa te citeasca,
             Ai atatea cuvinte lipite de suflet.
Candva, un ochi strain din mine a privit pe cineva…
Astazi vreau sa uit culoarea acelei persoane ,
             Nu vreau sa inteleg nimic…
Si din acest nimic sa pot deschide ochii larg
             Spre curcubeul existentei…
                  Totul alb negru,
               In care umbra unui vis
A uitat sa se implineasca si pentru mine…

absolut fascinant