Departe…si timpul pare atat de hain…cand iti doresti cu toata fiinta ta ca un “departe” sa se transforme in “atat de aproape”…când sufletul nu va mai fi îngenuncheat de delir născocit din ură și uitare și se va ridica în picioare cântând, plin de picături de inimă simplă.Sufletul nu e limitat de nimic în afară de propriile noastre temeri. Jumătățile de suflet extind inimile , ascultând fiecare cuvânt, auzind fiecare strigăt, stergând fiecare lacrimă și împărțind fiecare zâmbet....Cand iubesti, il zidesti pe celalalt in tine; cand iubesti, esti locuit in cel mai sacru lacas…acel al fiintei tale...degeaba.
