..odata am furat culoriile si am crezut ca pot sa le opresc la fereastra mea...odata am fost convinsa ca timpul se v-a opri doar la simpla mea cerere...totul s-a inghesuit intr-un picur de ploaie de toamna pierduta la fereastra mea ...o lume mica cu multe culori,o armonie ce isi sopteste trecerea prin gandurile mele...
...toamna deja isi mana frunzele cazute pe potecile vietii melodios si tremurat ca o simfonie..odata am furat un anotimp si de atunci nimic nu ma impiedica sa cred ca timpul s-a oprit doar ca am vrut eu ...am gresit ?...crezand ca toamna mea e altfel mult mai aproape de cer cu aripi de timp crescut din albastrul infinit...nu imi raspunde mai bine asculta cum canta Alifantis romante de timp ruginit....
