Cand iti ating cu palmele urmele gandurilor si vad Chipultimp,simt cum te strecori prin ziduri nevazute inauntrul spatiul locurilor ascunse adanc,ca un fanatic cautand o iluzie deplina fermecata de intunericul tainelor scrise magic in sufletele noastre...simt cum as tine timpul in mana ,timp in care eu ti-l voi da asteptand atat cat e nevoie ...pana cand se va deschide iar poarta inspre dincolo,acel dincolo despre care nu ai aflat nimic dar totusi stii totul ...Totul are grai insa cuvintele trebuie aprinse iar ca si atunci cand dragostea iti vorbeste intr-o singura culoare ,in nuante fascinate ingemanate cu dor si lacrimi ,primind fiecare esenta celuilat ca si cand se vor intalni cu adevarat in tacere...Fara cuvinte pe dinauntru ca o ruga in templul sufletului....Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atât de aproape
ca să rămânem atât de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.”
(Octavian Paler)
