Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!

Este timpul pentru o carte de citit, o patura si ciocolata calda...


Se desenează pe nisip un cerc
după care se taie în două,
cu acelaşi băţ de alun se taie în două.
După aceea se cade în genunchi,
după aceea se cade în brânci.
După aceea se izbeşte cu fruntea nisipul
şi i se cere iertare.
Atât.
( Nichita Stanescu)

Somewhere Over the Rainbow...

 

Am scapat mintea din haturi pentru o clipa si a cazut in inima....

Evocare

Ea era frumoasă ca umbra unei idei, -
 a piele de copil mirosea spinarea ei,
 a piatră proaspăt spartă
 a strigăt dintr-o limbă moartă.

Ea nu avea greutate, ca respirarea.
 Râzândă şi plângândă cu lacrimi mari
 era sărată ca sarea
 slăvită la ospeţe de barbari.

Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
 Între ape, numai ea era pământ.

Nichita Stănescu

...lipsit de directie

" Dorul, nu e despre cat timp a trecut , ci de insasi acea clipa cand facand ceva,  iti doresti sa fie langa tine…Și-n fiecare astfel de clipe îmi simt sufletul rupt în două, dezgolit in fața necunoscutului, lipsit de direcție și sens, scufundându-se într-o mocirlă rece și amară . Aș putea să-l cârpesc,  să-l cos, dar… cât mai valorează un suflet cârpit cu zeci de copci ?!…Orice-aș pune în el…se va pierde în vănt…"
...................................................................................................................................................
 Cateodata petrecem prea mult timp gandindu-ne la cineva care nu se gandeste la noi pentru o secunda...

So many beautiful things

You Raise Me Up

... fara suferinta nu exista mantuire sau scapare sau salvare sau fericire. Foarte important e modul in care tratezi suferinta. Un mod te poate face sa devi un om insensibil, iar altul te face sa fii cu adevarat fericit*

spusele Părintelui Dumitru Stăniloae despre dor

La urma urmei, cred că dorul este un sentiment divin, proiectat în lumea materială. Am ajuns la concluzia aceasta pentru că văd că dorul nu poate fi explicat în termeni „omenești”, ci doar trăit. La urma urmei, dorul este o formă de manifestare a dragostei, care este, în esența ei, imposibil de explicat în cuvinte. Este o dragoste ușor amară, ce caută veșnicia, ieșirea din limitele impuse de spațiu-timp, o dragoste obligată să se conformeze cu neajunsurile vieții, care răspunde neîmplinirii prin creșterea perpetuă în intensitate.
Iată spusele Părintelui Dumitru Stăniloae despre dor:

Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gândirea cu plăcere la fiinţa iubită, dar depărtată; nu e numai simţirea unei necesităţi de a fi cu ea; nu e nici numai transfigurarea chipului ei, datorită distanţei şi trebuinţei de ea. Ci în dor e prezentă într-un fel propriu şi într-un grad foarte intens o duioşie, un sentiment indescriptibil, în care inima se topeşte de dragul fiinţei iubite.

Dorul e apropiat de tandreţe, dar are un caracter mai spiritual decât aceasta. În dor, omul este cu totul la cel pe care-l iubeşte. Este cu înţelegerea adâncă în acela, dar, în acelaşi timp, în dor se cunoaşte omul pe sine însuşi, cum nu se cunoaşte în afara dorului.

Dorul este înfăţişat adeseori ca aflându-se lângă persoana iubită; prin dor, cel iubit exercită o atracţie de la distanţă asupra celui ce-l doreşte.

Dorul vine de la persoana dorită la cel ce o doreşte şi îl duce pe acesta cu un gând persistent, penetrant şi afectiv la aceea. Cel ce doreşte nu se mulţumeşte cu preocuparea de interesele sale, nu dă atenţie importantă la nimic în jurul său sau le vede pe toate sub un val de tristeţe, pentru că nu mai vede decât pe cel ce e totuşi la distanţă şi care sigur ar putea da lumină celor din jurul său.

Dorul e o tensiune a fiinţei tale, spre cel dorit. E sensibilitatea potenţată faţă de forţa atractivă a altei persoane, faţă de căldura ei, care te scoate din atmosfera de gheaţă a singurătăţii, în dor te descoperi fără să te realizezi. În el, aştepţi prezenţa persoanei dorite ca să te realizezi.

În dor, o persoană trăieşte valoarea eternă a persoanei iubite. Ea e departe, dar n-a încetat să existe cu totul.

- Pr. Dumitru Stăniloae

singuratatea singuratatii sau tristetea singuratatii

 

Avem atatea sentimente, incat e greu sa le gestionezi. Sa le ai pe fiecare intr-o proportie perfecta care sa-ti ofere tocmai acel echilibru care sa te faca sa crezi ca ai fost binecuvantat. Simtim dezechilibrul doar cand avem parte de prea multa dezamagire, tristete, neincredere, umilinta. Niciodata nu-l simtim cand avem parte de prea multa iubire.

Albulorb si stramb...

 

Mi-am uitat gandul pe linia curcubeului ALB cand am inceput sa simt...schiopatez colorat si  stramb pe o cale intoarsa...Mi-am uitat culoarea pe un bob de roua  cand am inceput sa aud Albulorb si stramb...Mi-am uitat Albulvis cand  am inceput sa scriu un punct perfect pe un rand  strapuns si adun o stare desarta ...Adun iubiri ...chiar si ascuns... 

Liniile vietii in"Palma" naturii

doar el are aripi...

In inima cantau ingerii si cerul era senin...
Odata credeam ca picaturile  de Rai sunt  doar picaturi de  ploaie...
Acum stiu ca nu e adevarat...
Clipe ce pareau a fi  vesnice nu am crezut  niciodata ca un cuvant poate alina durerile  asemanea unei imbratisari ...
Acum stiu sigur  ca si cuvintele vindeca ranile  sapate in suflet.
Uneori spunem  mai mult  decat ar trebui sa spunem ...
.............................................................................
 Un nimic in  suflet..isi are si el avutia sa!Sufletul este radacina lui Dumnezeu ce creste in noi,si doar el are aripi.

E atat de greu si de dureros sa stai intre minte si inima si sa te lupti s-o impaci pe cea din urma cu dreptatile celei dintai. -- Gala Galaction

10 ani...(repostare -11ani)

...timpul e un mister imbracat in secunde...m-am trezit  singura in noapte nu e luna ,  nu sunt nori si nici stele, e negru si trist caut  linistea sufletului...lacrimi nu mai curg... soapte mi-au ramas in  minte...mi-as dori sa uit o clipa... Un strop de  suflet  am ...atata vreau sa tac ...ratacind  ma arde-n suflet  si vreau...  da  asta vreau sa imi ingrop  adanc cuvintele ...te-am pierdut demult...o bataie de inima se termina  cand incepe  lumea , amintindu-mi ca trebuie sa te pastrez in suflet mereu ..mereu vei fi acolo :)

...speranta isi inchide cu un fosnet grabit aripile....

himerele din gandurile noastre...

Poate că acum visul e cel care te visează pe tine.
Visul, dacă nu îi e să fie cu tine, este cu nimeni.
Doar că uneori el îşi mai vorbeşte doar lui şi nălucilor, himerelor din gândurile noastre.
Flacăra de veghe va da focul…
Iar focul…ţine de o semnificaţie.
Liniştea are mai multe chipuri,
Iar unul dintre acelea este cel în care simţi că se petrece totul.
Ştii că visul care încetează să fie nu mai e vis şi că visezi cât ştii,
Stiind cât visezi...

O carte pentru fiecare moment...

Există o carte pentru fiecare moment de cumpănă în existenţa fiecăruia dintre noi. Nefericit cel care nu găseşte cartea potrivită la momentul potrivit.(Adrian Pintea)

lumea merge mai departe...

Pentru tine Universul e o arta franta ...
In timp ce dormi vrei sa fabrici fiecare spirit intr-o cusca....
Si-ti vezi chipul pe o carte  de poker...zambind
Razand si ragaind ca un  porc...
Nu ,tu  nu esti bun!
Ma inseli  cu timpul ,cu ceea ce tu nu poti face...
Dar lumea merge mai departe...
E mai larga decat sentimentele...
Se invarte  cu zgomot si totusi cred ca ...
Vrerea lor  e mai  puternica decat pacatele lor ...
Isi frang limbile si se grabesc sa intepe!

Din parul tau

Lucian Blaga, Poemele luminii,

Din părul tău

Intelepciunea unui mag mi-a povestit odata
 de-un val prin care nu putem strabate cu privirea,
 paienjenis ce-ascunde pretutindeni firea,
 de nu vedem nimic din ce-i aievea.

Si-acum, când tu-mi ineci obrajii, ochii
 în parul tau,
 eu, ametit de valurile-i negre si bogate
 visez
 ca valul ce preface-n mister
 tot largul lumii e urzit
 din parul tau –
 si strig,
 si strig,
 si-ntaia oara simt
 intreaga vraja ce-a cuprins-o magul în povestea lui.

ziua perfecta....

Chiar daca e greu de crezut pentru unii... Asa ca nu ma mai gandesc la ziua perfecta ca la un ideal de neatins, ci incerc sa traiesc si sa ma bucur de fiecare zi cat mai bine...ziceam incerc:)....Ziua perfecta nu exista ci trebuie sa o facem noi, cu bune cu rele, cu piedici sau suturi in fund, cu zboruri line sau aterizari fortate :)... toate au un scop si o frumusete a lor... pana la urma...fiecare zi e speciala si nu ne mai intalnim cu ea...:)

...

Fiecare fiinta iradiaza in jur o anumita stare. Lungimi de unda? Presimtiri? Telepatie ? Atractie?Dor?Magnetism sufletesc? Cine sa mai stie ce denumire sa-i dea...Urcăm, visăm, sperăm, dar ne prăbuşim, de multe ori...Ne strigăm visul cu puterea gândului. Dar cine ascultă pe lungimea de undă pe care emitem?