care inimi?

 ..........................................................................................................................................................
Intr-o astfel de zi , te poti simti mai sarac. Desi e soare, desi e lumina, desi e vara si e iunie, desi e atata poezie in viata, in lume, in sufletele noastre. Dar este oare aceasta poezie respirata, simtita, traita, acceptata? In fiecare dimineata senina resimt durerea unei clipe care s-a prelins ca o lacrima peste sufletul meu. Clipa aceasta este goala, este saraca, este Alba, pentru  ca  poarta in ea fiorii inimii si ai mintii lovite de ger.
Intr-o astfel de zi , te simti nefericit. Pentru ca esti mai sarac cu cat afara este mai cald. Pentru ca te strecori afara pe langa zidurile din inima ta , inghetat, dorind sa te incalzesti putin de la razele acestea de soare . Si nu te incalzesti, pentru ca soarele ucide, arde, dar ingheata. Si te retragi, confuz, chircit de durere si, poate,   de atata neputinta si de atata instrainare.
Ti-e dor de lumina intr-o astfel de zi. Dar lumina nu vine de la soare, ci din inima . Care inima? Care inimi? Inimile noastre au fost sfasiate demult. Ce senzatie stranie! Intr-o astfel de zi, invaluit in singuratatea ce-ti mangaie clipele te simti strain, sarac, incapabil .
Privesti toate cu povara inimii distruse de… Oare ce distruge inimile ?
Clipa cand pierzi starea de poezie a vietii. Ea este pumnalul rece care opreste un atat de senin suras. Clipa care te trezeste la viata, desi, de fapt, te-a ucis.
Intr-o astfel de zi, devii sau te simti mai sarac pentru ca iti pierzi lacrimile: lacrimile tacute si dure, nepretuita comoara a sufletului.
Si… ca sa nu ranesti pe nimeni prin saracia ta, te retragi intr-un colt al inimii tale, cautand din nou acea stare care-ti ofera, pentru o clipa, poezia.
Te retragi in intuneric pentru a descoperi, din nou, adevarata, lina, neinserata  lumina...

in tacere timpul rade...

....in tacere, inima bate ascunsa, aripile cresc in inima, durerea e un blestem din care se naste uneori cerul ..sufletul omenesc este o carte deschisa pana la ultima pagina ...pentru cine stie sa citeasca in ea...Ma opresc in fata timpului si timpul rade .....curios, timpul acesta...Uneori imi spun, aceasta este o alta facere....si timpul rade.... ce ar fi daca timpul s-ar da cu un pas inapoi?

real

Sometimes it's great to be sad........de ce sunt trandafirii rosii?

Dincoace de nori... e toata lumea noastra, plina de cuvinte,
 de tristeti neexprimate, ascunse in causul palmei, de bucurii
 nespuse, ce inunda inimi si razbat in priviri, zambete... Si,
 totusi, lumea e plina de cuvinte... Ce litere, ce linii, forme, ce
 culori... si in ce configuratii, ar putea sa spuna suferinta si
 fericirea? Norii sunt de ajuns pentru asta, asa cum e si apa
 ce framanta piatra, ajungand sa devina muzica de abis, in
 ocean... sunt dincoace de nori si descopar, trist, cum se formeaza norii...
din respiratia calda a unui suflet bun si ... cred.
.....................................................................................................................................................
 Daca ar fi sa ma intorc in timp, trandafirii nu ar mai fi rosii, pentru ca lacrimi de sange n-ar mai exista, ci ar exista doar trandafirii albi simbolul sufletului  senin. Pentru ca te-as apara cu inima mea  , invaluindu-te intr-o mangaiere care sa te faca invizibil  in lumea aceasta.

o mie de ganduri

Uneori este nevoie doar de un zambet si simti ca ziua iti va fi senina indiferent de norii ce te-apasa,
Uneori umplem secundele goale cu plinul fiintei visate,cuvintele reci cu zbuciumul amintirilor
Fiecare om isi traieste drama singur... important este ca din dragoste sa pastrezi focul si sa ingropi cenusa.

impletesc zambete

"Inima mea — prin care a trecut cerul — e punctul cel mai indepartat de Dumnezeu."

Ingerii din cer au aripi…
…cei de pe pamant,sunt suflete inaripate…
 De-am pretui mai mult ingerii de pe pamant…
Si de ne-am putea da seama care sunt…
pentru a-i pretui la timp.
Si da…unii ingeri chiar au aripi si pot zbura pana in sufletul celorlalti…
Secret Garden si muzica celtica ne tine loc de cuvinte in taceri…

Atinge-mi umbra...

...Doua suflete ce se incadrau intr-o inima.
Insa nu toate sufletele sunt albe.
Cel alb, pur, imaculat,
Avea sa fie tradat de nimicnicia celuilalt,
De culoarea intunericului atat de prezenta si in umbra.
Si umbra stie...
Ca ea a aruncat cu pietre in sufletul plin de lumina.
Ea, doar ea, a atras noaptea peste ziua plina de iubire.
A trait in lumina zilei,
A primit,
Nu a daruit,
A fost iubita,
A lovit.
A lovit cum numai o umbra poate stie.
Miseleste, las.
Acum plangi umbra....
Rasare soarele…
Noaptea trece, umbra dispare.

feelings

 

Unele ființe sunt jaloane pe care le evităm din nu știu ce motive,

 dar poate încercând a le privi mai atent ne vom înțelege mai bine…

...cum e sa dai o prietenie pe un LIKE?

Nu poti invata o persoana sa te iubesca.Tot ce poti face e sa fi o persoana iubita.Restul … depinde de ceilalti !

Oricat mi`ar pasa mie,altora s-ar putea sa nu le pese…

Dureaza ani sa castigi incredere,si cateva secunde sa o pierzi !

Oricum ai taia,orice lucru are doua fetze …


Poti continua multa vreme dupa ce ai spus ca nu mai poti …

Sunt oameni care te iubesc,dar nu stiu cum sa o arate ..

Indiferent cat suferi,lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta !

Doi oameni pot privi acelasi lucru dar pot vedea ceva total diferit…

Viata ta poate fi schimbata in cateva ore de niste oameni pe care nici macar nu`i cunosti !

vitaminizare sufleteasca

Barbatii care iubesc cu adevarat, cu o pasiune puternica, nu pot iubi in acelasi timp mai multe femei, ci numai una.

Numai Dumnezeu are privilegiul sa ne abandoneze. Oamenii nu pot decat sa-ti intoarca spatele.

Daca fiecare am plange in mana celuilalt si legaturile oamenilor ar fi o cainta duioasa!

Unicul mijloc de a-ti apara singuratatea e sa ranesti pe toata lumea, incepand cu cei pe care-i iubesti.

De ce-ti vine sa te sfasii de cate ori te apuca un acces de dragoste pentru viata? De ce atata patima dupa sange cand ti se lumina inima? Sa nu reziste "celula" la fericire? Asa incepe crima si sfintenia.

Singuratatea nu te invata ca esti singur, ci singurul.

Cineva pe care-l asezam foarte sus ne devine mai apropiat cand savarseste o fapta nedemna de el. Prin aceasta, ne scuteste de calvarul veneratiei. Si numai din acel moment simtim fata de el o reala afectiune.

Nu poti iubi in acelasi timp cu pasiune o femeie si pe Dumnezeu. O femeie ne poate scapa de Dumnezeu, precum Dumnezeu ne poate scapa de toate femeile.

O lacrima are intotdeauna radacini mai adanci decat un zambet.

Nu eu sufar, ci lumea sufera in mine.

Betivii, sfintii, indragostitii si poetii se afla initial la aceeasi distanta de cer sau, mai bine zis, de pamant. Numai caile difera, desi toti sunt pe cale sa nu mai fie oameni.

Toate neputintele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristete.

Femeia nu-ti iarta nicio inocenta, precum viata nicio luciditate.

Gandurile cele mai adanci si cele mai scumpe sunt acelea pentru care regretam ca n-avem lacrimi.

A iubi inseamna a suferi si cum multi fug de suferinta putini stiu sa iubeasca.

Nu exista singuratate adevarata decat acolo unde gandul te duce la urgenta unei rugaciuni.

O intrebare rumegata la nesfarsit te macina la fel ca o durere inabusita.

Melancolia e sentimentul ca nefericirea are sa te copleseasca chiar in mijlocul paradisului.

Intre o palma si o jignire, suportam mai bine palma.

Defectul tuturor oamenilor este ca asteapta sa traiasca, deoarece n-au curajul fiecarei clipe… Toti invatam sa traim dupa ce nu mai avem nimic de asteptat, iar cand traim nu putem invata nimic, fiindca nu traim in prezentul concret si viu, ci intr-un viitor fad si indepartat.

Trebuie sa suferi pana la capat, pana cand incetezi sa crezi in suferinta.

Este evident ca Dumnezeu era o solutie ca nu vom gasi niciodata o alta la fel de satisfacatoare.

Viata nu este decat o absurditate… legata. Permisa. Acceptata.

Boala este modul in care moartea iubeste viata, iar individual teatrul acestei slabiciuni.

Tot secretul vietii se reduce la atat: ea n-are niciun rost; fiecare din noi gaseste insa unul.

Cu fiecare zi suntem mai singuri. Ce grea si ce usoara trebuie sa fie ultima!

Noi am vrea sa murim fara sa existe moarte.

Cand durerea n-a mai putut ramane in ea insasi, au aparut fiintele ca s-o scape de chinurile virtualitatii.

Spune-mi cum vrei sa te prabusesti, ca sa-ti spun cine esti.

Daca ar prinde glas agitatia surda din mine, fiecare gest ar fi o ingenunchere la un zid al plangerii. Port un doliu din nastere — doliul acestei lumi.

Singurul mod de a intelepti un animal arogant din fire este de a-i arata din ce noroi e plamadit.

Daca am putea sa ne vedem cu ochii celorlalti, am disparea intr-o clipita.

Nu durerile violente lasa urme in noi, ci durerile inabusite staruitoare, suportabile care fac parte din rutina noastra cotidiana si care ne macina la fel de constiincios ca si timpul.

...

De aceea gesturile
Îmi sunt atât de moi
Şi de neterminate,
Cu scopul uitat
La jumătatea mişcării,
Grotesc,
De aceea contururile mi se şterg
Secundă cu secundă
Şi faptele mi se topesc…
Şi poate cel ce mă visează
E smuls din când în când
Din somn,
Trezit,
Purtat cu sila-n viaţa lui
Adevărată,
De aceea mă-ntunec
Suspendată uneori
Ca de-un fir care se topeşte de nea,
Fără să ştiu
Dacă va mai adormi vreodată
Ca să mi se mai întâmple
Ceva.

Ana Blandiana, Poate că mă visează cineva

Because why not...

 

Pancakes for dinner. Because why not...

Dumnezeu poate masura tot timpul

Nu incerca sa dai peste cap timpul..
Nu arunca cu pietre in flori ...
Pentru ca eu pot aduna bucatile care lipsesc....
Eu stiu durerea multor inimi
Pe cand tu esti doar  o pagina ALBA ....
Nu crede ca raul nu poate fi invins
Pentru ca Dumnezeu poate  masura tot timpul....

 Roagă-te pentru mine...
Căci eu sunt prea plina de păcate.
Culege lacrimi şi ţine-le împăturite…
In pagini albe,ce miros a dor...
Lasă cuvintele să zboare
Oricum le vei pierde.
Goleşte-ţi sufletul…deschide-l…
Umple-l cu vise…vise neamplinite.
Rupe paginile ALBE

E tot ce a mai ramas...

Arta mea

Vreau o pagina  alba ...literele sunt prea fierbinti si daca as incepe sa scriu s-ar putea racori...
Si in timp ce scriam cativa au sters cerneala
Adevarul  nu le dadea pace si era orbitor ca inelele dulcetilor pe bani !
Un domino de oameni nemilosi...ingrijorati sa nu fie depasiti de arta mea ...
Au pe cap palariile multora,dar se poarta ca niste pacatosi .

Setata de invrajbitori nechibzuiti lumea ticaie ca o bomba ...
Trebuie sa gasesti declansatoarele inainte sa explodeze!
Ganditi-va doar  cati ar fi vrut sa ma opreasca acum ...
Inainte sa scriu,  inainte  ca ei sa spele intelesurile si cati se lipesc de  fapta  rea ...

Before I  write...
....................................................................................................................................................
 În ciuda faptului că  a fost 1 iunie, ziua copilului, cred că este primul an în care nu mă mai simt deloc un copil, deşi dimineaţă mi-am propus să mă simt aşa. Este ironic faptul că oricât de mult încerci să rămâi cu sufletul curat, din toate părţile eşti bombardat cu fel şi fel de gesturi şi vorbe, încât ajungi ca într-un final să ai un suflet obosit.